Rumanian translation

Manifest european 

STANDARDE DE BAZĂ ÎN ÎNGRIJIREA MEDICALĂ 

A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI INTELECTUALE 

 

 

Rotterdam
28 Noiembrie 2003   

Subiect: Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale 

Stimată Doamnă/ Stimate Domn, 

Pe 27 noiembrie 2003, la sfârşitul „Anului european al persoanelor cu handicap”, a avut loc o conferinţă – ţinută în Rotterdam, Olanda – pe tema îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Întâlnirea a fost organizată de NVAVG –  Asociaţia olandeză a medicilor pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale, şi MAMH– „Asociaţia europeană a medicinei pentru dizabilităţi intelectuale”, în colaborare cu Erasmus MC- departamentul pentru pregătirea specializată a medicilor pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale. 

Scopul acestei întâlniri a fost finalizarea şi acceptarea unui Manifest European despre „Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale”. 

Textul Manifestului şi un memorandum explicativ sunt anexate prezentei. 

Acest Manifest doreşte să rezume în mod clar elementele unei îngrijiri medicale adecvate pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale. 

Sperăm că acest Manifest, datorită sprijinului guvernamental, al organizaţiilor şi persoanelor implicate, va îmbunătăţi îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, având în vedere drepturile lor ca şi cetăţeni, drepturile lor de a avea acces la îngrijire medicală în caz de nevoie, dreptul lor la îngrijire specializată. 

Rugăm persoanele implicate în îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale din toate ţările europene (de exemplu persoane cu dizabilităţi intelectuale şi reprezentanţii lor, personalul de îngrijire medicală, legiuitori, instituţii medicale, asociaţii de profesionişti sau cercetători) să formeze grupuri pentru a dezvolta metode de îngrijire medicală adecvate pentru acest grup de pacienţi. Planuri de acţiune ar trebui să fie elaborate cu privire la situaţiile specifice fiecărei ţări. 

Rugăm toate guvernele să sprijine aceste grupuri în îmbunătăţirea îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în direcţiile pe care le-am indicat în acest Manifest.  

În final, cerem sprijinul Comisiei Europene şi al Organizaţiei Mondiale de Sănătate în aceste proiecte. Pentru a atinge acest scop sperăm ca acest Manifest să fie parte din raportul final al „Anului european al persoanelor cu handicap 2003” 

Mulţumim:
Ministerului Olandez al Sănătăţii (VWS)
Asociaţiei olandeze de servicii de sănătate ((Vereniging Gehandicaptenzorg Nederland, VGN)
Nationale Collecte Verstandelijk gehandicapten” NCVG şi
Fundaţiei Universităţii Errasmus Rotterdam pentru contribuţia lor financiară la conferinţă şi congres. 

Sylvia Carpenter, medic, MAMH Preşedinte
Marijke Meijer, medic, Şef al departamentului de pregătire specializată la centrul medical Erasmus, Rotterdam
Frans Scholte, medic, NVAVG Preşedinte, MAMH Secretar 

Prefaţă 

Persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt cetăţeni ai ţării lor şi au dreptul egal de a fi integraţi în societate, oricare ar fi nivelul deficienţei lor.

Persoanele cu dizablilităţi intelectuale au multe daruri şi abilităţi. Ele au de asemenea nevoi speciale. Au nevoie de un număr de servicii care să vină în sprijinul nevoilor lor.

Persoanele cu dizabilităţi intelectuale au aceleaşi Drepturi Umane ca ceilalţi cetăţeni.

Persoanele cu dizabilităţi intelectuale au dreptul la o participare egală în societate. Ele trebuie să ia parte la toate deciziile care privesc viaţa lor (Inclusion Europe). 

În acest manifest noi considerăm Regulile de bază ale egalizării oportunităţilor pentru persoanelor cu dizabilităţi, ca fiind adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, sesiunea a patruzeci şi opta, rezoluţia 48/96, din 20 decembrie 1993, ca fiind fundaţia noastră politică şi morală. Regulile de bază au fost elaorate pe baza experienţei câştigate în timpul Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu dizabilităţi (1983-1992), luând în considerare următoarele documente:

  • Carta Internaţională a Drepturilor Omului, cuprinzând Declaraţia universală a drepturilor omului
  • Convenţia internaţională privind drepturile economice, sociale şi culturale
  • Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice
  • Convenţia privind Drepturile Copilului
  • Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor
  • Programul mondial de acţiune privind persoanele cu dizabilităţi
  • Organizaţia Mondială de Sănătate, Clasificarea Internaţională a Dizabilităţilor şi Handicapurilor (Geneva 1980). 

Consimţământul clar este esenţial în relaţia dintre specialistul medical şi pacientul său. Prin urmare, informarea pacientului şi a familiei sale despre procedurile de diagnosticare şi terapeutice ar trebui să aibă o formă inteligibilă.

Persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi reprezentanţii lor ar trebui să influenţeze toate deciziile privind grija medicală la toate nivelurile organizaţiei de îngrijire medicală.

În acest document, cuvântul „sănătate” este folosit aşa cum este el definit de către Organizaţia Internaţională de Sănătate:

„Sănătatea este o stare completă de bine la nivel fizic, mental şi social şi nu numai simpla absenţă a bolii sau infirmităţii.”
 

Manifest

STANDARDE DE BAZĂ ALE ÎNGRIJIRII MEDICALE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI INTELECTUALE

Rotterdam 2003 

Criteriile ce urmează ar trebui să fie universal recunoscute şi acceptate ca standarde de bază ale îngrijirii medicale adecvate a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. 

 

  1. Disponibilitate şi accesibilitate optime la serviciile medicale obişnuite, în care medicii primari au un rol principal. Aceasta înseamnă că persoanele cu dizabilităţi intelectuale:
  1. Vor folosi serviciile de sănătate publică
  2. Vor beneficia de mai mult timp pentru consultaţiile din clinică sau la vizitele acasă, atunci când este nevoie.
  3. Vor primi sprijin adecvat în comunicare, în caz de nevoie.
  4. Vor beneficia de o abordare proactivă la nevoile lor legate de sănătate.
  5. Nu vor mai avea bariere financiare, fizice sau legislative în folosirea serviciilor de sănătate publică.
  6. Vor putea participa la programe de protecţie, la fel ca oricine altcineva.
  7. Vor fi sprijinite în dobândirea şi menţinerea unui stil de viaţă sănătos care să prevină boala şi să încurajeze rezultate de sănătate pozitive.
  8. Vor primi informaţii inteligibile legate de sănătate şi evoluţia ei (de asemenea disponibile pentru familie şi îngrijitori).
  9. Vor primi îngrijire medicală având o bună cooperare şi coordonare între diferitele persoane specializate. 

 

  1. Profesionişti în sănătate (în special medici, psihiatrii, stomatologi, asistente şi alţi specialişti înrudiţi) din cadrul serviciului de sănătate publică vor avea competenţe în dizabilităţi intelectuale şi prin urmare în unele dintre problemele de sănătate specifice persoanelor cu deficienţe. Acest lucru va necesita ca:
  1. Persoanele specializate să aibă responsabilitatea de a atinge competenţe în standardele de bază ale îngrijirii medicale pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale.
  2. Aceste competenţe să includă conştienţa faptului că nu toate problemele de sănătate ale persoanelor cu dizabilităţi sunt cauzate de deficienţa lor.
  3. Toate programele de pregătire a persoanelor specializate să acorde atenţie dizabilităţilor intelectuale, inclusiv cea mai comună etiologie, unele sindroame frecvente, probleme de sănătate legate de etiologie, comunicare, aspecte legale şi etice.
  4. Formarea comportamentului şi a abilităţilor de comunicare  să fie la fel de importantă ca abilităţile clinice şi prin urmare să fie o parte a programelor de pregătire.
  5. Directive referitoare la probleme specifice de sănătate să fie disponibile pe internet, pe CD-ROM sau alte suporturi.
  6. Persoanele specializate în îngrijirea medicală din serviciile de sănătate publică să aibă acces uşor şi să poată primi sfaturi de la colegii lor specialişti fără alte obstacole financiare, practice sau legislative. 

 

  1. Profesionişti în sănătate (medici, psihiatrii, stomatologi, asistente şi alţi specialişti asemănători) care sunt specializaţi în nevoile specifice de sănătate ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale sunt disponibili pentru a întări serviciile de sănătate publică. Aceste persoane specializate pot să dea sfaturi, să trateze probleme medicale specifice sau să preia (o parte din) îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Acest lucru va necesita:
  1. Programe de pregătire disponibile pentru persoanele specializate în sănătate care vor să obţină calificare în probleme de sănătate ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale.
  2.  Aceşti specialişti creează şi menţin legături cu colegii lor specializaţi din interiorul şi din afara propriei lor profesii, cu scopul de a-şi îmbunătăţii cunoştinţele şi abilităţile. Acesta se poate obţine prin contacte personale sau prin crearea (virtuală) unor centre de expertiză.
  3. Cercetarea problemelor de sănătate a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale este stimulată în cooperare cu centrele academice. Catedre academice în medicina pentru dizabilităţi intelectuale ar trebui să fie create pentru a iniţia, stimula şi coordona proiecte de cercetare.

 

  1. Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale are nevoie adesea de o abordare multidisciplinară.
  1. Evaluări specifice ale sănătăţii şi/sau tratamentelor necesită coordonare între diferiţii specialişti (de ex. deficienţe de auz sau văz, îngrijire medicală mentală, îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi multiple şi complexe, îngrijirea persoanelor în vârstă, îngrijire de reabilitare).
  2. Pregătirea specializată pentru asistente şi alţi îngrijitori este stimulată. Aceasta include a învăţa cum să sprijini şi să îngrijeşti persoanele cu dizabilităţi intelectuale care au de exemplu deficienţe senzoriale, tulburări din spectrul autist, epilepsie, probleme de sănătate mentală, probleme de comportament/legale, dizabilităţi fizice complexe, probleme de glutiţie şi hrănire şi probleme legate de vârstă.

 

  1. Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale are nevoie de o abordare pro-activă.
  1. Ar trebui încurajată participarea la programe naţionale de monitorizare.
  2. Investigaţii medicale preventive legate de deficienţe de auz şi văz şi alte probleme frecvente de sănătate ar trebui să fie făcute pe bază ştiinţifică şi disponibile regulat.
  3. Programe generale şi specifice de monitorizare a sănătăţii sunt dezvoltate şi implementate. În dezvoltarea sistemelor de indicatori de sănătate, o atenţie specială este acordată persoanelor cu dizabilităţi intelectuale.
  4. Responsabilitatea pentru dezvoltarea programelor de investigare preventivă şi implementarea lor trebuie să fie clarificată (medicii generalişti, medicii din sectorul de sănătate publică sau medici specializaţi).
  5. Persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi familiile lor au dreptul la investigaţii etiologice. 

 

Memorandum explicativ 

NVAVG – Societatea olandeză a medicilor pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale şi MAMH – Asociaţia europeană a medicinei pentru dizabilităţi intelectuale împreună cu Erasmus MC – departamentul pentru „pregătirea specializată a medicilor pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale” au recunoscut nevoia acestui manifest şi au luat iniţiativa pentru întocmirea lui. 

Ministerul olandez al sănătăţii, organizaţia olandeză a prestatorilor de servicii, Federaţia asociaţiilor parentale şi Comitetul naţional olandez EYPD 2003 (Anul european al persoanelor cu handicap) au fost parte a comitetului organizatoric. 

Comitetul organizatoric a formulat cinci criterii de bază pentru „O îngrijire adecvată a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale”. Prin intermediul chestionarelor, completate de medici profesionişti şi organizaţii non-guvernamentale din Europa şi alte continente, am putut să obţinem o privire de ansamblu asupra îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi din diferite ţări: aspectele pozitive cât şi neajunsurile. Consultarea literaturii şi a documentelor guvernamentale a ajutat comisia să îşi formeze o vedere mai largă. 

Am ajuns la concluzia că există câteva neajunsuri în organizarea şi calitatea îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în diferite ţări europene. Unele dintre aceste neajunsuri sunt deja recunoscute într-o anumită măsură sau sunt îmbunătăţite în câteva ţări, însă nici unul dintre cei care au răspuns nu au definit calitatea serviciilor medicale pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca fiind adecvată. 

Pe baza informaţiilor din literatură şi din chestionare, comitetul organizatoric a elaborat o schiţă a unui manifest pentru standardele de bază pentru îngrijirea adecvată a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. După consultarea profesioniştilor interesaţi şi a mandatarilor, Manifestul a fost finalizat la „Conferinţa pe bază de invitaţie”, pe 27 noiembrie 2003. 

La întâlnirea din 27 noiembrie, aceste „Criterii pentru o îngrijire adecvată” au fost discutate cu persoane (reprezentanţi ai persoanelor) cu dizabilităţi intelectuale, organizaţii profesioniste, prestatori de servicii şi politicieni. S-a acordat de asemenea atenţie implicaţiilor Manifestului. 

La congres, pe 28 noiembrie, reprezentanţi ai EASPD (Organizaţia europeană a prestatorilor de servicii), ai Inclusion Europe şi ai Parlamentului European şi-au spus părerea despre acest Manifest. Remarcile lor sunt reproduse în această versiune finală. 

Sumar 

Cercetările arată că multe persoane cu dizabilităţi intelectuale au nevoi medicale specifice. Ele pot avea, în comparaţie cu persoanele care nu suferă de vreun handicap, mai multe probleme de sănătate de ordin fizic şi psihiatric, generale sau specifice, în funcţie de condiţia lor. Problemele de comunicare sunt adesea prezente, de asemenea. Includerea persoanelor cu deficienţe în societate este o strategie acceptată de cele mai multe ţări europene; aceasta necesită o abordare globală, incluzând educaţia, locuinţa, locul de muncă, serviciile de recreaţie şi folosirea serviciilor de sănătate publică. Serviciile naţionale de sănătate publică ar trebui să fie accesibile pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi ar trebui să poată răspunde nevoilor legate de sănătatea acestora. 

Această premisă are consecinţe pentru îngrijirea medicală primară, îngrijirea specializată şi pentru sistemul general de sănătate. Medicii, profesiile înrudite cu medicina şi terapeuţii psihologi trebuie să-şi îmbunătăţească cunoştinţele despre persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi problemele lor de sănătate. Totuşi, nu se poate aştepta de la medicii care lucrează doar cu câteva persoane cu dizabilităţi intelectuale, să aibă cunoştinţe specializate despre nevoile de sănătate specifice persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Prin urmare, este nevoie de specialişti care să îi sprijine. 

Pe baza informaţiilor obţinute din chestionare, rapoarte guvernamentale şi literatură, am făcut următoarele observaţii (vă rugăm să observaţi că remarcile care urmează nu au statutul unui raport ştiinţific, nici nu sunt o expunere a părerii autorilor): 

Aspecte organizaţionale:

Se raportează că serviciile de sănătate generală nu reuşesc întotdeauna să ofere servicii adecvate de sănătate persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. 

Există diferenţe majore în calitatea şi organizarea îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale între diferite ţări europene. În ţările europene de est şi sud, calitatea îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale pare să fie insuficientă. În cele mai multe ţări europene de nord şi vest, calitatea serviciilor medicale este raportată ca fiind mai bună, dar chiar şi în aceste ţări medicilor generalişti pare să le lipsească cunoştinţele, abilităţile de comunicare şi timpul. 

Pediatrii au în general cunoştinţe specifice despre copiii cu dizabilităţi intelectuale. Totuşi, conform celor care răspuns la chestionar, ei adesea se concentrează doar pe problemele de sănătate, fără să coordoneze îngrijirea medicală în totalitate şi fără să sprijine familiile în alte aspecte. 

De vreme ce speranţa de viaţă a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale a crescut semnificativ în ultimele decenii, apar probleme atunci când tranziţia la o îngrijire de adult devine necesară. Datorită aspectelor multidisciplinare ale îngrijirii medicale a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, este adesea nevoie de terapeuţi specializaţi şi specialişti în comportament, însă ei nu sunt întotdeauna disponibili iar colaborarea lor cu serviciile obişnuite şi specializate are nevoie de o mai bună organizare. 

Aspecte medicale

Deşi problemele psihiatrice sunt prezente mai des la persoanele cu dizabilităţi intelectuale, există doar câţiva psihiatrii care au un interes particular sau expertiză în această specialitate, mai ales pentru copiii cu dizabilităţi intelectuale. 

Deficienţele senzoriale sunt adesea prezente. Aceste probleme foarte importante sunt adesea sub-diagnosticate. Programe speciale de monitorizare nu sunt de obicei dezvoltate şi/sau implementate. De vreme ce unele sindroame sunt adesea asociate cu probleme specifice de sănătate, monitorizarea medicală a acestor probleme asociate cu diferite sindroame ar trebui să fie disponibilă.

Cei care au răspuns evidenţiază faptul că este necesar să se acorde o atenţie deosebită persoanelor cu dizabilităţi complexe şi profunde, care au adesea şi alte probleme medicale, cum ar fi deficienţe de văz şi auz, paralizie cerebrală, epilepsie şi tulburări de alimentaţie. Problemele lor de sănătate necesită uneori surori medicale cu o pregătire specială, specialişti medicali înrudiţi, medici şi terapeuţi psihologi, iar aceştia nu sunt întotdeauna disponibili.

Atunci când persoanele cu dizabilităţi locuiesc în cămine, nevoile lor medicale complexe interferează uneori cu menţinerea valorilor de trai normal, tratamentul respectuos şi intimitatea. Pentru persoane cu deficienţe motorii şi senzoriale grave, adaptările tehnice lipsesc adesea de la locul lor de muncă sau de trai. 

Îngrijirea stomatologică

Îngrijirea stomatologică pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale este în general raportată ca fiind mediocră. Chiar şi pentru populaţia generală pare să existe o lipsă de stomatologi în multe ţări. Este nevoie de stomatologi care să fie gata să acorde mai mult timp tratamentului persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi să încerce să depăşească dificultăţile de comunicare şi anxietate. Acest lucru este cu atât mai important cu cât diagnosticarea anomaliilor dentare poate contribui la diagnosticarea etiologică a dizabilităţilor intelectuale. 

Stil de viaţă

Persoanele cu dizabilităţi intelectuale uşoare, care trăiesc în societate cu un sprijin minim, pot să adopte adesea obiceiuri nesănătoase. Este important ca aceste persoane să fie sprijinite pentru a evita riscurile sociale sau medicale. 

Participarea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în programele de monitorizare pentru populaţia generală este raportaţă ca fiind mediocră şi are nevoie de îmbunătăţire. Persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi îngrijitorii lor, de multe ori par să nu fie conştienţi de nevoia de monitorizare. 

Cercetare

Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale trebuie să se bazeze pe dovezi. Cercetarea este necesară deoarece ea se află la baza unei bune practici. Deşi este recunoscut faptul că există o creştere a numărului şi calităţii publicaţiilor despre medicina pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale, încă mai este nevoie de multă muncă în acest domeniu. În Europa există doar câteva catedre academice.

Aspecte socio-economice

Multe persoane cu dizabilităţi intelectuale suferă de sărăcie sau au venituri scăzute. Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi este uneori scumpă. Mai mult timp înseamnă un cost mai ridicat iar finanţarea va trebui să reflecte acest lucru. 

Participanţi la Conferinţa pe bază de invitaţie din 27 noiembrie 2003

Mrs. M.A. Arvio                         Paavarvi Inter-Municipal Association, Lammi, Finlanda
Mr. M. Bijwaard                         Dutch Association of service providers(VGN), Utrecht,
                                                      Olanda
Mrs. M.V. Björkman                  Bellstasund Utredningscenter, Upplands-Vssby, Suedia
Mr. M. Brown                             NHS Trust, Glasgow, Marea Britanie
Mrs. S. Carpenter                      NHS Trust, Bristol, United Kingdom, president MAMH
Mrs. S. Duffels                            Vizier, Gennep, Olanda
Mrs. H.M. Evenhuis                   Erasmus MC, Rotterdam, Olanda
Mr. F. Fea                                    Centro di Riabilitaizone “Scuola Viva”,Rome, Italia
Mr. K. de Haan                            Werveling, Utrecht, Olanda
Mrs. M. Hardeman                     EASPD, Brussels, Belgia
Mr. T. Holland                             University Cambridge, Marea Britanie
Mrs. K. Hutsebaut                       Inclusion Europe, Brussels, Belgia
Mr. M.K. Kaski                            Rinnekoti Foundation, Espoo, Finlanda
Mrs. P.A.M. Leemans                 Dutch Health Care Inspectorate, Den Haag, Olanda
Mrs. M. van Leeuwen                 Dutch federation of parent organisations, Utrecht, Olanda
Mr. A. Mantovani                         Azienda Ospedaliera San Paolo, Milano, Italia
Mrs. M.M.Meijer                          Erasmus MC, Rotterdam, Olanda
Mr. J.Merrick                               Ministry of Social affairs, Ierusalim, Israel
Mrs. E. Powrie                              University of Aberdeen, Marea Britanie
Mr. F.A. Scholte                            ‘s Heerenloo Midden Nederland, Apeldoorn, Olanda,
                                                        preşedinte NVAVG, secretar MAMH
Mrs. H.M.J. van Schrojenstein-Lantman- de Valk University Maastricht, Pepijnenpaulus, Echt, Olanda
Mr. J.Th. Sluiter                          Dutch Ministry of Health, den Haag, Olanda
Mr. G. Skeie                                  Habiliterungs Unit Hedmark, Ottestad Norvegia
Mr. K. Sörensen                            Aarhus Psychiatric Hospital, Risskov, Danemarca
Mrs. T. Zomi                                 Hand in Hand Foundation, Budapesta, Ungaria

 Comitetul de organizare: 

Prof. H.M. Evenhuis, MD, PhD, Erasmus MC
Mrs. E. Gorter, Dutch Ministry of Health
Mrs. M. von der Möhlen-Tonino, MD,PhD,ID physician in training
Mrs.. M.M. Meijer, MD, head of the specialist training, Erasmus MC
W.J. den Ouden, Dutch Ministry of Health
F.A. Scholte, MD, President NVAVG, secretary MAMH
Mrs. J.Smits, National Committee EYPD 2003
Mrs. C.Steman, VGN 

Bibliografie: 

  1. Promoting Health, Supporting Inclusion. The national review of the contribution of all nurses and midwifes to the care and support op people with disabilities. NHS, Scotland 2002
  2. Valuing People, a new strategy for Learning Disability for the 21st Century, UK Department of Health, 2001
  3. Closing the Gap: a National Blueprint to Improve the Health Disparities and Mental Retardation. Report of the Surgeon General’s Conference on Health Disparities and Mental Retardation, USA 2001
  4. Healthy people 2010, Disability and secondary conditions, Focus area 6, reports and Proceedings, USA 2002
  5. Samen Leven in de Samenleving. Raad voor de Volksgezondheid & Zorg, 2002
  6. Evenhuis, Prof. Dr. H.M.  Want ik wil nog lang leven., achtergrondstudie bij Samen Leven in de Samenleving 2002.
  7. Schrojenstein Lantman-de Valk, H.M.J. van. Health problems in people with intellectual disabilities. Universiteit Maastricht, 1998.
  8. Böhmer, C.J.M. Gastro-oesophageal reflux disease in intellectually disabled individuals. Vrije Universiteit Amsterdam 1996
  9. Splunder, J. van. Visual Impairment, prevalence and causes of visual impairment in adults with intellectual disabilities, Erasmus MC Rotterdam, University Utrecht, 2003. 

 

Comments are closed.